Thanks to lamenting... (Engl & Ro)

Thanks to lamenting over the pain in the world
by Senri Uyeno

Thanks to lamenting over the pain in the world,
I am able to become laughter when my life is happy.
Due to being struck and trampled upon and biting
my lips to control my temper,
I finally realize how precious it is to be born.
Even if I am intentionally
tired of an ugly world, look! What a blue sky!

Even if one laughs scornfully at my penniless life,
there is something much more beautiful,
true and worthy that everyone knows.
I don't care so much about anything else,
except love and sincerity, the sun,
and a little amount of rain from time to time.
If I have a healthy body and a little piece of bread,
I want to walk with a smile in great spirits.

I will do my best to work without complaining
about anything at all.
I always consider things by putting myself in another's
place without flinching, no matter how hard and
heartrending it is to live.
If there is someone unfortunate, I will help
him out with anything.
If I can forget myself to help out,
that will surely delight me.

In the morning the sun rises. I greet it.
I will do my best to live today.
In the evening, the sun sets.
Staring at the evening glow, I want to sit still.

With a little dream in my heart, I sleep
as quietly as a little bird.
If I have my own time, I want to spend it
reading an old collection of poems, meditating
on them alone, quietly.

Let's find happiness by ourselves.
Within silver tears like pearls and laughter like the sun,
let's keep walking ahead each day.
Certainly some day, as I look back over my past,
I will quietly see my life with a smile.
[Translated into English by Dainin Katagiri – A Monk of the Soto Order of Zen Buddhism]


This is a poem written by a Japanese war criminal, Senri Uyeno. He was a medic in the Japanese army. He was accused of killing an American pilot, but the accusation was not true. After his execution, the truth of the matter was discovered. He had been unjustly accused, and took the blame for a crime that he had not committed. He wrote this poem a week before his death. It was discovered in his diary.

The story behind this incident is that an American pilot had been shot down over Japan. He was injured in the fall as he parachuted from his disabled airplane and Senri Uyeno started operating on him. During the operation, he was ordered by a senior officer to kill the American, but he disobeyed and continued to operate. In the middle of the operation, the hospital was bombed, and the medical staff was forced to evacuate the area and seek shelter. When they returned, they discovered that the American pilot had been stabbed to death by an unknown person. Nobody knew who had done it, but they remembered that Senri Uyeno had been ordered to kill the man, so he took all the blame, as was executed.

................................

Pentru că am plâns de durerea lumii
de Senri Uyeno

Pentru că am plâns de durerea lumii,
pot deveni râset când viaţa fericită mi-e.
Pentru că-am fost lovit şi călcat în picioare,
şi buzele muşcându-mi-le, să-mi stăpânesc mânia,
simt, în sfârşit, ce dar de preţ este că m-am născut.
Chiar dacă dinadins sunt obosit de-o lume urâtă,
iată! Ce albastru e cerul!

Chiar dacă unii râd plini de dispreţ de viaţa mea fără un şfanţ,
totuşi, ceva există: mult mai frumos,
mai adevărat şi mai de preţ, ştiut de toţi.
Nu-mi pasă prea mult de nimic
decât de iubire şi de sinceritate, de soare,
şi de puţină ploaie, din când în când.
Dacă mi-e trupul sănătos şi-un colţ de pâine am,
cu zâmbetul pe buze vreau să merg, cu sufletul plin de-ncântare.

Voi face totul, cât mai bine să muncesc, făr-a mă plânge de ceva vreodată.
Încerc, mereu, să înţeleg, punându-mă în locul celuilalt,
fără-a clinti, oricât cât de greu şi de sfâşietor e să trăiesc.
Dacă-n necaz e cineva, cu orice îl voi ajuta.
de pot uita de mine, ca de folos să fiu,
asta, cu siguranţă, va fi bucuria mea.

Dimineaţa soarele urcă pe cer. Îl salut.
Îmi voi da silinţa să trăiesc azi.
Seara, soarele apune.
Cu privirea pierdută în strălucirea nopţii, vreau nemişcat să şed.

Cu un mic vis în inimă, dorm
la fel de liniştit ca un pui de pasăre.
De am timp pentru mine, vreau să-l petrec
citind o carte veche de poezii, meditând
asupra lor, singur, tăcut.

Haideţi să ne găsim chiar noi fericirea.
în lacrimi strălucind curate ca perlele şi-n râset ca de soare,
haideţi să mergem mereu înainte, zi de zi.
Cu siguranţă, într-o zi, privind înapoi spre trecut,
Viaţa mi-o voi contempla, tăcut, surâzând.
(Traducere în engleză de Dainin Katagiri – un călugăr al ordinului budist Soto Zen. Traducerea din engleza Ana-Maria Trandafir.)


Acesta este un poem scris de un criminal de război japonez, Senri Uyeno. Medic în armata japoneză, el a fost acuzat că ar fi ucis un pilot american. Acuzaţia s-a dovedit falsă, după execuţie adevărul ieşind la iveală. El fusese acuzat pe nedrept şi a luat asupra sa vina pentru o crimă pe care nu o comisese. A scris acest poem cu o săptămână înainte de a muri. Poemul a fost descoperit în jurnalul său.

Povestea din spatele incidentului este că pilotul american fusese doborât deasupra Japoniei. A fost rănit în timpul paraşutării din avionul avariat, iar Senri Uyeno l-a operat. În timpul operaţiei, un ofiţer superior i-a ordonat să-l omoare pe american, dar el a ignorat ordinul şi a continuat să-l opereze. În mijlocul operaţiei, spitalul a fost bombardat, personalul medical fiind forţat să evacueze zona pentru a se adăposti. La întoarcere l-au găsit pe pilotul american înjunghiat de moarte de o persoană necunoscută. Nimeni nu ştia cine făcuse aceasta, dar şi-au amintit că Senri Uyeno primise ordinul de a-l ucide, vină pe care acesta şi-a asumat-o şi a fost executat.