Who cares? :), sau De ce mi-am facut Blog

Astă seară am fost cu familia la teatru: la un teatru central, unde se juca o piesă, în germană, interpretată de o trupă dintr-un alt oraş. Detaliile nu contează foarte mult (cine, ce, cum, de unde), ideea de bază este ca am ieşit din sală înainte de pauză şi m-am întors acasă, din cauza inepţiei totale a piesei. Nici un mesaj, o înşiruire de "probleme" (accidente, boli, slăbiciuni etc.), totul asezonat cu doza "necesară" de obscenitate si nudism. M-am tot întrebat, cât am rezistat în sala de spectacol: de ce este un gest cultural sa fiu acolo si nu la un concert de manele? Sau de ce este mai bine să mergem la teatru, decât să mergem să ne îmbatăm într-un birt? De ce să consum această aberaţie scrisă de o filoloagă bavareză, stând frumos pe scaun, îmbrăcată protocolar, într-o sală de teatru, în cadrul unui aşa-zis festival cultural, iar apoi să mă plâng de incultura nu stiu cărui primar? Cum să îndemn un tânăr să devină iubitor de teatru, când textul piesei la care am ajuns în seara asta este mai ordinar si mai lipsit de conţinut decât orice am auzit ieşind din boxele casetofoanelor de prin pieţe, în ultimele luni?
Trăim într-o confuzie gravă de tip "Hainele împăratului" şi nu avem printre noi suficienţi copii cu mintea trează care să ne strige în faţă, cât de des, că hainele acelea nu există.

În afară de satisfacerea ego-ului respectivei autoare, care probabil si-a dorit mult să publice ceva, dar pur si simplu nu ştia ce este inspiraţie şi nici nu avea ceva de spus (mă îndoiesc că ce a pus în piesa respectivă se bazează pe viaţă concretă), nu am gasit nici o explicaţie pt faptul că un om cu studii şi o anumită educaţie poate produce o asemenea aberaţie, crezând totodată că face cultură. Daor o intoxicaţie acută cu propriul ego poate cauza o orbire atât de prostească, vulgară şi grosolană. Şi în ce stadiu mental / intelectual / evolutiv :D, la urma urmei, se află întreg sistemul de "intelectuali" care a promovat persoana aceasta şi textul respectiv, până aceasta din urmăa ajuns în faţa publicului bucureştean? Ce caută acest sistem? Ce valori are? În ce a rămas înţepenit?


* * * *

Şi partea frumoasă a acestei seri este că am stat de vorbă pe Messenger cu un prieten foarte tânăr la concertul căruia nu am reuşit să ajung, şi care mi-a dat două link-uri cu înregistrările pieselor pe care le înterpretase - chiar şi pe YouTube sunau foarte bine si m-au facut să mă bucur de o experienţă autentică. Deci asta mi-a salvat seara!!!! 0;)

Apoi, stând de vorbă, pe acelaşi YahooMessenger, cu o prietenă, şi povestindu-i despre grupul de Haiku pe care tocmai îl descoperisem, mi-a trimis câteva "încercări" de poezii scrise de ea în adolescenţă. Mi-a zis, pentru a mă menaja: "Fii atentă, că sunt scrise înainte de a mă regăsi. Sunt cam pesimiste." LOL Şi despre ce regăsire să fie vorba? Poezii ale unei fete de liceu, în care vezi o conştienţă de sine autentică, o capacitate de a-şi urmări mişcările propriei atenţii şi o percepţie înnăscută a nimicului din care se naşte creaţia - pe care nu avea de unde să le înveţe de pe la scoală, pt. că în România nu învătăm despre aşa ceva. Care regăsire şi care pierdere de sine, când totul e scăldat în atâta frumuseţe şi atâta conştienţă!

Pentru ce ne pregătim / antrenăm, cu ce frumuseţi vrem să ne îmbodobim? Avem viaţă în noi?

Şi, nu în ultimul rând :) , în paralel cu discuţiile menţionate mai sus, am mai schimbat câteva vorbe pe acelaşi Messenger cu un prieten din nordul ţării, un băiat foarte modest, la chat-urile cu care intru imediat în stare de meditaţie şi îmi gasesc raspunsuri valoroase. Chiar dincolo de vorbe există expresia conştiinţei-energie care schimbă lucrurile şi îmbogăţeşte constant.


Deci atâta frumuseţe a fost revărsată asupra mea, neaşteptat, ca dovadă a unei culturi vii, autentice, SPIRITUALE - frânturi de informaţie consumată anonim în chat-uri comune, pe internet.

Nu e ceva singular. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să "salvez" chat-uri purtate pe Messenger cu prietenii, tocmai pt. ca sunt pline de o căutare foarte vie şi de răspunsuri la fel de vii, pline de spiritualitate şi de creativitate autentică, date unor întrebări esenţiale ale vieţii. Mi se pare greşit şi lipsit de respect faţă de valoare să şterg pur şi simplu aceste taclale electronice.

Internetul nu suprimă educaţia, chat-ul nu pune beţe în roate palidei "culturi" ????????? de mainstream. Doar că adevăratul main stream curge în cu totul altă parte, fluxul viu al culturii, al creaţiei face CE VREA EL, şi mai presus de toate EXISTĂ, aşa cum a existat întotdeauna... Dar e mai puternic decât oricând şi noi, cei care vrem, suntem mai treji şi mai vii decât am fost vreodată. Şi probabil că, dacă în seara acest flux viu s-ar fi rătăcit din nebăgare de seamă în sala de teatru despre care vă povesteam, ar fi produs un Tsunami devastator, apoi ar fi fugit ofensat din zonă...


Aşa că, luând exemplul prietenului muzician :), mi-am făcut un Blog. Ca o dovadă că, în spatele falsului şi impotenţei umbrelor de faţadă, în România există valori şi frumuseţe şi viaţă autentică.
Unii vor mizerie? LOL, Who cares? Cine doreşte poate dansa în frumuseţe! Unii se ruşinează că nu ştiu să înjure suficent de tare şi cu destulă vulgaritate? Who cares? LOL LOL LOL Săptămâna trecută am mai scris un câtec mic... mic, mic de tot :), pe care mi-l cânt numai mie - dar el există.

Dar, în deruta aceasta în care mulţi nu mai identifică valorile, majoritatea, cred eu, sunt la fel de receptivi la un produs vulgar şi ieftin, pe de o parte, şi la unul spiritual şi profund, pe de alta. Ce le dai, aia consumă. Simţul mirosului e alterat, foarte bine! Dar asta însemană că le poti servi şi mâncăruri alese şi de ce nu, atunci?

Iar tânjitorilor după intelectul de altădată: potcoavele rămase în praf nu mai învie caii morţi. De altfel intelectul, sărmanul, nici nu poate face mult de unui singur. Cu siguranţă nu poate produce cultură - atât de multe suflete realizate au spus asta.
Hello!!! Wake up! Lumea aceea nu mai există, s-a terminat, s-a auto-anihilat, cum era şi firesc să se întâmple. Jurnalişţi în mod studiat nemulţumiţi, intelectuali "autentici", cu mintea antrenată pentru performanţă după criteriile de acum 50 de ani, profesori universitaţi disciplinaţi la exterior şi nemulţumiţi de "calitatea studenţilor din ziua de azi"... LOL, s-a terminat! Frumuseţea există cu adevărat, pulsează, poate fi atinsă, briza ei poate alină năduful şi deruta. Renunţaţi la încrâncenarea de a vedea straiele împăratului - care nici nu mai sunt noi de altfel, de când le tot căutaţi s-au zdrenţuit de mult, în toată irealitatea lor - şi acceptaţi că florile cele vii sun aici. Şi iertaţi-vă incapacitatea, de până acum, de a le vedea. :)

Zile frumoase,

Ana-Maria