nu-i bai - chiar şi măgarul
a-nvăţat drumul.
Trece tramvaiul -
în urmă pe trotuar
crizanteme lan.
Nu i-am mai văzut
de trei ani, munţii - noroc
cu vântul polar.
Strada cu maşini -
dar în spatele casei
iarba şi vântul.
Curtea din spate -
peste casele-n pantă
respiră iarba.
'n curtea din spate
timpul s-a oprit - privesc
verdele ierbii.
Pietricelele
sub tălpi entuziaste -
şi miros de pini.
Aaa! Mi-a placut la nebunie asta: "Trece tramvaiul - /In urma pe trotuar/Crizanteme lan" - deci la "Crizanteme lan" mi-a stat inima, a fost ca lovitura de kyosaku :)Faza ciudata e ca dupa ce am recitit-o mi-am dat seama ca mi se formase in minte o imagine oarecum diferita, vedeam tramvaiul trecand si crizantemele nu pe trotuar ci izbucnind in valuri din asfalt, in urma lui; deci o citisem cam asa "Trece tramvaiul-/In urma lui pe sine/ Crizanteme lan". Bine, in varianta asta e un hayku mai SF :-)
RăspundețiȘtergere