12 decembrie
verdele ierbii
doar ici şi colo zăpadă
deocamdata...
stol de fulgi hoinari -
să se aşeze sau nu
pe iarba verde?!
e decembrie
dar gheaţa doar promisă
de câţiva fulgi hai hui
.......................................
although December
the frost just slightly promised
by a few snow flakes.
duminică, 13 decembrie 2009
vineri, 23 octombrie 2009
The Cinnamon Box
scorţisoara pe masă
plictis de viaţă
puţină speranţă
(Szabi)
the cinnamon box
on the table, nothing else –
just for the taste
taste of cinnamon
I’m biting small bits of it -
this lonely evening
(Ana-Maria)
ochii nemişcaţi
briza-mi mângâie fruntea -
doar ceasul ticăie
(Szabi şi Ana-Maria)
plictis de viaţă
puţină speranţă
(Szabi)
the cinnamon box
on the table, nothing else –
just for the taste
taste of cinnamon
I’m biting small bits of it -
this lonely evening
(Ana-Maria)
ochii nemişcaţi
briza-mi mângâie fruntea -
doar ceasul ticăie
(Szabi şi Ana-Maria)
marți, 20 octombrie 2009
luni, 19 octombrie 2009
Haiku şi Zen
Articol de George Marsh http://www.haiku.insouthsea.co.uk/zen.htm
Traducerea Ana-Maria Trandafir
Budismul Zen a modelat în mod semnificativ dezvoltarea istorică a haiku-ului nipon. Nu toţi poeţii de haiku erau budişti Zen, dar
câteva dintre personajele cheie au fost. Basho a avut o pregătire Zen şi a fost hirotonisit ca preot, dar se pare că nu s-a hotărât vreodată dacă să fie sau nu preot. Într-una dintre însemnările sale de călătorie, el se descrie ca fiind înveşmântat într-o robă neagră de preot, "dar nici preot nici om de rând din lume nu eram, pentru că mă strecuram fără încetare, asemenea unui liliac, luat drept pasăre uneori şi drept şoarece cu alte ocazii". El nu a avut o parohie şi îndatoriri preoţeşti, dar adesea purta roba.
Issa a trăit timp de câţiva ani în mănăstiri şi şi-a luat numele de la ideile budiste de vacuitate şi de schimbare. "În aceeaşi măsură în care viaţa este goală asemenea unei bule care dispare într-o clipă, de acum încolo mă voi numi Haikaiji Issa", scria el. Haikaiji înseamnă " templu al haiku-ului", iar Issa înseamnă "un ceai", adică o bulă dintr-o ceaşcă de ceai. Când Issa a fost paralizat în urma unui atac cerebral la vârsta de cinzeci şi opt de ani şi apoi şi-a revenit, el şi-a schimbat numele în Soseibo, care înseamnă "preotul înviat".
Poeţii din vechime pe care Basho îi admira cel mai mult erau doi chinezi excentrici practicanţi de Zen, care trăiseră pe 'Muntele rece', cândva între secolele al şaselea şi al nouălea, Han-shan şi Shih-te, cât şi un japonez aparţinând principalei ramuri a budismului, trăind în secolul al doisprezecelea, preotul Saigyo.
Una dintre cele 'Trei Semne ale Fiinţei' în budism este că toate lucrurile sunt supuse schimbării. Puternicul accent pus pe anotimpuri în haiku semnifică faptul că un anume simţ al schimbării, existent în lumea naturală şi având o paralelă în lumea umană, se află în miezul oricărui haiku:
Ţepi de chiciură
au răsărit astă noapte
ca perii din barba mea
(Koji)
Hoarfrost spikes
have sprung out overnight
like the hairs on my chin
(Koji)
În budismul Zen există o mare iluminare numită satori, căutată de-a lungul multor ani de meditaţie disciplinată. Există, de asemenea, multe străfulgerări de iluminare, numite kensho, care sunt forme intense ale acelor lucruri pe care le observăm zilnic şi care ne surprind sau ne fac plăcere, deoarece ele par să reveleze un adevăr, sau să fie exemplare, sau să ne reconecteze, pe moment, la un simţ al uimirii şi veneraţiei. Haiku-ul este o formă poetică condensată a momentului, iar calitatea sa specială este că este perfect adaptat pentru a-i conferi cititorului acea măruntă clipă de vedere în profunzimea existenţei, kensho. Basho a dezvoltat forma haiku-ului astfel încât fiecare haiku să devină o mică deschidere subită întru trezire. Tocmai aceasta este esenţa haiku-ului, nu numărul de silabe pe care le conţine.
Unele haiku-uri sunt în mod explicit despre momente de kensho, iar cuvinte cum ar fi "trezire" reprezintă cheia:
Trezit în miez de noapte
de sunetul ulciorului de apă
spart de gheaţă
(Basho, tradus de Hamill)
Awakened at midnight
by the sound of the water jar
cracking from the ice
(Basho, trans. Hamill)
Răpăitul ploii
pe streaşina nouă
mă trezeşte
(Koji, tradus de Chiyoko/Marsh)
A pattering of rain
on the new eaves
brings me awake
(Koji, trans. Chiyoko/Marsh)
Budismul Zen este centrat pe practica meditaţiei. În meditaţie, cel antrenat îşi linişteşte activitatea agitată, de suprafaţă, a minţii: planificarea neîncetată, speculaţiile, fanteziile, speranţele, angoasele, dorinţa de afirmare, amintirile, auto-gratularea, îndoiala de sine şi aşa mai departe, spre care sunt înclinaţi oamenii. Când este stabilizat controlul asupra minţii care altfel colindă tot timpul, apare un spaţiu calm.
Pe măsură ce practicantul devine familiarizat cu ritmurile vitale ale acestui spaţiu calm, el sau ea începe să experimenteze lucrurile despre care misticii tuturor tradiţiilor religioase au afirmat întotdeauna că sunt reale şi că ţin de realitatea supremă: unitatea, iubirea, nemărginirea. Spaţiul calm de dincolo de gânduri poartă numeroase denumiri, dar cuvintele scurte utilizate în mod tradiţional pentru a-l descrie sunt: 'nemişcare', 'linişte', 'vacuitate', 'nimic' şi 'vid'.
Ne-am putea imagina, judecând după această listă, că budismul este o formă de nihilism, dar nu este deloc aşa. 'Nimicul' nu este unul sterp. Maestrul Zen Lin-chi spunea: 'Acesta este viu în mod vibrant, şi totuşi nu are nici rădăcină, nici tulpină. Nu îl poţi aduna, nu îl poţi risipi în bătaia vânturilor. Cu cât îl cauţi mai mult, cu atât se îndepărtează. Dar nu-l căuta şi atunci este chiar în faţa ochilor tăi, şi sunetul său miraculos întotdeauna în urechile tale.' („Învăţăturile Zen ale Maestrului Lin-chi”, „The Zen Teachings of Master Lin-chi”, în traducerea lui Burton Watson, Shambhala Publications 1993 p.58). Poeţii năzuiesc să redea inexprimabilul, să găsească imagini pentru 'sunetul miraculos' din inima tăcerii. Poeţii Zen aud sunetul forţei vitale irupând din gol pentru a umple totul:
Ciocârlia:
singură vocea ei căzu,
nelăsând nimic în urmă
(Ampu, tradus de Blyth)
The skylark:
Its voice alone fell,
Leaving nothing behind
(Ampu, trans. Blyth)
Tăcere;
vocea greierilor
penetrează stâncile.
(Basho, tradus de Blyth)
The silence;
The voice of the cicadas
Penetrates the rocks.
(Basho, trans. Blyth)
Simţul nimicului sau al vacuităţii unifică totul:
Câmpuri şi munţi
toate în posesia zăpezii;
n-a mai rămas nimic
(Joso, tradus de Horioka, modificat de Marsh)
Fields and mountains
all taken by snow;
nothing remains
(Joso, trans. Horioka, amended by Marsh)
Meditaţia poate fi sugerată prin cuvântul 'stă' / 'şade' sau de alte expresii care se referă la nemişcare, dar aceasta este o nemişcare în mijlocul agitaţiei unei vieţi active:
Adânc în mijlocul torentului
peştele enorm stă nemişcat
ţinând piept curentului
(J.W. Hackett)
Deep within the stream
the huge fish lie motionless
facing the current
(J.W. Hackett)
Pe o stâncă în mijlocul vâltorii
stă
o camelie căzută
(Miura Yuzuru, tradus de Chiyoko/Marsh)
On a rock in the rapids
sits
a fallen camellia
(Miura Yuzuru, trans. Chiyoko/Marsh)
Poziţia de meditaţie – aşezat cu picioarele încrucişate pe o pernă – asigură un bun echilibru:
Pescăruşul se năpusteşte în gol
doar corecţii uşoare
ale înclinaţiei ciocului
(George Marsh)
the gull soars on nothing
but slight corrections
to the tilt of its nose
(George Marsh)
Sala de meditaţie, numită zendo, este locul în care se merge de la particular la universal:
În zendo
când a încetat tuşitul
a încetat orice sunet
(Satokawa Suisho tradus de Marsh)
In the zendo
when the coughing ceased
all sound ceased
(Satokawa Suisho trans. Marsh)
Straiele negre ale unei ciori pot aminti de cele ale unui preot:
Cioara şade
pe o ramură moartă –
seară de toamnă
(Basho, tradus de Marsh)
The crow sits
on a dead branch –
evening of autumn
(Basho, trans. Marsh)
De ce să se fluture până la oraş?
o cioară de la ţară
care merge la piaţă
(Basho, tradus de Marsh)
Why flap to town?
A country crow
going to market
(Basho, trans. Marsh)
Lao Tsu a fost arhetipul original al Înţeleptului. El a trăit cu cinci sute de ani înainte de Hristos şi a scris „Cartea despre Tao” („Tao Te Ching”). [Tao este numită de Lao Tsu atât „Mamă a Universului” cât şi „Calea”. n. tr.] Deci referinţele la căi, drumuri, poteci sunt întotdeauna în rezonanţă cu Tao. A trăi o viaţă religioasă, practicând meditaţia, a fost cunoscut în Orient drept a urma 'Calea', încă din timpul lui Lao Tsu, cu mai mult de o mie de ani înainte ca budismul să ajungă în China. Prin extensie, artele prin care oamenii îşi exprimă înţelegerea acumulată prin meditaţie sunt cunoscute drept Căi: arta aranjamentelor florale, trasul cu arcul, ceremonia ceaiului, actoria, dansul şi poezia sunt printre acestea.
Deoarece meditaţia este în mod esenţial ceva ce poţi face doar îndreptându-ţi atenţia asupra vieţii lăuntrice, chiar şi atunci când mai mulţi oameni meditează împreună, se face adesea referire tot la o calitate a singurătăţii – chiar cu precădere astfel în cazul lui Basho, care şi-a urmat propria cale poetică:
Calea mea -
nimeni pe drum
şi este toamnă, se întunecă
(Basho, tradus de Marsh)
My way -
no-one on the road
and it's autumn, getting dark
(Basho, trans. Marsh)
Dincolo de răscruci
adânc în toamnă
drumul peste dealuri dispare
(James Norton)
Beyond the crossroads
deep into autumn
the hillroad disappears
(James Norton)
Acceptarea unei solitudini esenţiale a condiţiei umane este o caracteristică a unui budist care meditează. Aceasta este o singurătate pe care o recunoaştem şi în alţii:
Sperietoarea de ciori din depărtare;
a mers alături de mine
când am mers
(San-in)
The scarecrow in the distance;
it walked with me
as I walked
(San-in)
Noapte lungă –
lungită şi mai mult
de lătratul unui câine
(Santoka, tradus de Stevens)
The long night –
made longer
by a dog’s barking
(Santoka, trans. Stevens)
O fiertură de caracatiţă –
înăuntru, un vis repede scurs
sub luna de vară
(Basho, tradus de Ueda)
An octopus pot –
inside, a short-lived dream
under the summer moon
(Basho, trans.Ueda)
(Capetele rase ale preoţilor budişti le-au atras numele de „preoţi caracatiţă”, tako buzu. [n. tr.])
Pentru Basho drumul nu era doar o metaforă literară sau religioasă. El a fost un călător, care a străbătut drumurile în călătorii în lungul şi-n latul Japoniei. În secolul douăzeci, un alt poet de haiku practicant al budismului Zen i-a călcat pe urme. Santoka Taneda a trăit ca un călugăr cerşetor călător, un 'gentleman al drumurilor'. Pentru el calea singuratică era o realitate zilnică:
Nu este nimic altceva ce aş putea face;
merg şi iar merg.
(Santoka, tradus de Stevens)
There is nothing else I can do;
I walk on and on.
(Santoka, trans. Stevens)
Afundându-mă mai adânc
şi mai adânc –
munţii cei verzi.
(Santoka, tradus de Stevens)
Going deeper
And still deeper -
The green mountains.
(Santoka, trans. Stevens)
Ud de roua dimineţii,
merg în direcţia în care doresc.
(Santoka, tradus Stevens)
Wet with morning dew,
I go in the direction I want.
(Santoka, trans. Stevens)
Calea este pentru Santoka şi Basho atât o experienţă reală palpabilă, cât şi o metaforă pentru calea aleasă în viaţă de un individ.
Peştii chiar stau nemişcaţi înfruntând curentul; pescăruşii se avântă în vânt, ajustându-şi unghiul ciocului; iar zăpada chiar şterge particularităţile peisajului. Imagistica utilizată în Haiku este întotdeauna înainte de toate o observare reală. Ea nu este niciodată doar ilustrarea unei idei. Nu este comparaţie. Poemele care au cea mai mare rezonanţă şi putere, totuşi, sunt alcătuite din observaţiile care au şi o conotaţie simbolică remanentă. Dimensiunea simbolică este un ecou al înţelesului primar, unind detaliul particular observat – adesea unul natural – cu o semnificaţie umană.
Articol de George Marsh http://www.haiku.insouthsea.co.uk/zen.htm
Puteti găsi aceasta traducere şi pe forumul românesc de haiku, http://laportita.myforum.ro/haiku-i-zen-vt124.html
vineri, 16 octombrie 2009
Mesajul de Diwalli al preşedintelui Obama
Pentru prima dată în istorie, anul acesta festivalul Diwalli - "Festivalul Luminilor" - a fost sarbatorit la Casa Alba, Preşedintele Barak Obama aprinzând o lumânare, în timp ce se cântau Imnuri Vedice.
Preşedintele Obama foloseşte o lumânare pentru a aprinde "diya" (lampa de Diwalli).
În discursul său, Preşedintele vorbeşte despre semnificaţia sărbătorii în diferite religii şi înteamnă la un timp al empatiei faţă de cei mai puţin norocoşi.
Înregistrarea video:
http://www.youtube.com/watch?v=SuiAW_6XKVM .
Traducerea în limba română a mesajului:
"În numele poporului american doresc sa adresez cele mai calde urări cu ocazia Diwalli tuturor celor care celebrează aceasta sărbătoare auspicioasă, aici în America şi în întreaga lume.
Diwalli este Festivalul Luminilor, timpul în care membrii unora dintre comunităţile religioase cele mai mari ale lumii sărbătoresc triumful binelui asupra răului. Semnificaţia acestui festival este exprimată de versetul sanscrit: „Condu-ne de la falsitate la adevăr, din întuneric spre lumină, din moarte spre nemurire.”
În hinduism, Diwalli marcheaza întoarcerea Domnului Rama din exil, când mici lămpi i-au luminat drumul spre casă. Aprinderea acestor lămpi continuă şi astăzi, marcând această sărbătoare ca pe un timp al reflecţiei asupra anului care a trecut şi un timp al rugăciunii pentru ca anul care va veni să fie unul bun.
În jainism, această ocazie celebrează atingerea Nirvanei de către Domnul Mahavira, unul dintre reprezentanţii unei lungi linii de lideri spirituali, cunoscuţi pentru a fi atins iluminarea eliberându-se de impulsuri şi emoţii umane de joasă condiţie.
În sikhism, Diwalli este o celebrare a eliberării lui Guru Har Gobind, cel de-al şaselea guru al acestei religii.
Dacă acesta este un timp al celebrării, el este totodată un timp al contemplării, când ne amintim de cei care sunt mai puţin norocoşi decât noi, de cei care poate nu au ce mânca şi nu pot sărbători aceste zile în mod la fel de festiv, de cei care nu se bucură de aceleaşi drepturi de expresie şi de credinţă ca şi noi, şi care nu pot realiza în vieţile lor ceea ce doresc. Inimile noastre sunt alături de ei – nu doar astăzi, ci zi de zi.
În acest timp sacru al anului, haideţi să fim împreună, dincolo de confesiuni, religii şi culturi, pentru a ne crea un obicei al empatiei şi al apropierii de cei care au cea mai mare nevoie, pentru a împărtăşi cu ei binecuvântările de care ne bucurăm noi, şi pentru a promova cauza păcii în toate colţurile lumii noastre.
Când familiile şi comunităţile se strâng pentru a sărbătorii şi pentru a reflecta, în jurul unor mese pline de mâncăruri delicioase, vă asigurăm că sunteţi în gândurile noastre, iar Michelle şi cu mine vă dorim un Diwalli fericit şi Sal Mubarak (un An Nou fericit, n.tr.). "
Preşedintele Obama foloseşte o lumânare pentru a aprinde "diya" (lampa de Diwalli).
În discursul său, Preşedintele vorbeşte despre semnificaţia sărbătorii în diferite religii şi înteamnă la un timp al empatiei faţă de cei mai puţin norocoşi.
Înregistrarea video:
http://www.youtube.com/watch?v=SuiAW_6XKVM .
Traducerea în limba română a mesajului:
"În numele poporului american doresc sa adresez cele mai calde urări cu ocazia Diwalli tuturor celor care celebrează aceasta sărbătoare auspicioasă, aici în America şi în întreaga lume.
Diwalli este Festivalul Luminilor, timpul în care membrii unora dintre comunităţile religioase cele mai mari ale lumii sărbătoresc triumful binelui asupra răului. Semnificaţia acestui festival este exprimată de versetul sanscrit: „Condu-ne de la falsitate la adevăr, din întuneric spre lumină, din moarte spre nemurire.”
În hinduism, Diwalli marcheaza întoarcerea Domnului Rama din exil, când mici lămpi i-au luminat drumul spre casă. Aprinderea acestor lămpi continuă şi astăzi, marcând această sărbătoare ca pe un timp al reflecţiei asupra anului care a trecut şi un timp al rugăciunii pentru ca anul care va veni să fie unul bun.
În jainism, această ocazie celebrează atingerea Nirvanei de către Domnul Mahavira, unul dintre reprezentanţii unei lungi linii de lideri spirituali, cunoscuţi pentru a fi atins iluminarea eliberându-se de impulsuri şi emoţii umane de joasă condiţie.
În sikhism, Diwalli este o celebrare a eliberării lui Guru Har Gobind, cel de-al şaselea guru al acestei religii.
Dacă acesta este un timp al celebrării, el este totodată un timp al contemplării, când ne amintim de cei care sunt mai puţin norocoşi decât noi, de cei care poate nu au ce mânca şi nu pot sărbători aceste zile în mod la fel de festiv, de cei care nu se bucură de aceleaşi drepturi de expresie şi de credinţă ca şi noi, şi care nu pot realiza în vieţile lor ceea ce doresc. Inimile noastre sunt alături de ei – nu doar astăzi, ci zi de zi.
În acest timp sacru al anului, haideţi să fim împreună, dincolo de confesiuni, religii şi culturi, pentru a ne crea un obicei al empatiei şi al apropierii de cei care au cea mai mare nevoie, pentru a împărtăşi cu ei binecuvântările de care ne bucurăm noi, şi pentru a promova cauza păcii în toate colţurile lumii noastre.
Când familiile şi comunităţile se strâng pentru a sărbătorii şi pentru a reflecta, în jurul unor mese pline de mâncăruri delicioase, vă asigurăm că sunteţi în gândurile noastre, iar Michelle şi cu mine vă dorim un Diwalli fericit şi Sal Mubarak (un An Nou fericit, n.tr.). "
joi, 15 octombrie 2009
Chiar şi măgarul...
Doarme-n căruţă
nu-i bai - chiar şi măgarul
a-nvăţat drumul.
Trece tramvaiul -
în urmă pe trotuar
crizanteme lan.
Nu i-am mai văzut
de trei ani, munţii - noroc
cu vântul polar.
Strada cu maşini -
dar în spatele casei
iarba şi vântul.
Curtea din spate -
peste casele-n pantă
respiră iarba.
'n curtea din spate
timpul s-a oprit - privesc
verdele ierbii.
Pietricelele
sub tălpi entuziaste -
şi miros de pini.
nu-i bai - chiar şi măgarul
a-nvăţat drumul.
Trece tramvaiul -
în urmă pe trotuar
crizanteme lan.
Nu i-am mai văzut
de trei ani, munţii - noroc
cu vântul polar.
Strada cu maşini -
dar în spatele casei
iarba şi vântul.
Curtea din spate -
peste casele-n pantă
respiră iarba.
'n curtea din spate
timpul s-a oprit - privesc
verdele ierbii.
Pietricelele
sub tălpi entuziaste -
şi miros de pini.
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Shoes
1.
Our shoes worn off
still on the path – completion
just one breath away.
(see Strike of innocence , 25 June 2009)
2.
Prin talpa roasa -
în sfârşit mângâierea
ierbii proaspete.
(Romanian Haiku, săptămâna 3-9 august 2009)
Through the torn shoe sole
finally the caress
of the fresh grass.
Our shoes worn off
still on the path – completion
just one breath away.
(see Strike of innocence , 25 June 2009)
2.
Prin talpa roasa -
în sfârşit mângâierea
ierbii proaspete.
(Romanian Haiku, săptămâna 3-9 august 2009)
Through the torn shoe sole
finally the caress
of the fresh grass.
Cats
4 august
Viscolul tăcu -
numai torsul pisicii
mai miscă noaptea.
Şopronul pustiu -
doar o mamă pisică
işi linge puii.
Viscolul tăcu -
numai torsul pisicii
mai miscă noaptea.
Şopronul pustiu -
doar o mamă pisică
işi linge puii.
luni, 21 septembrie 2009
"Dokkodo", de Miyamoto Musashi
"Dokkodo" ("Calea pe care mergi singur") a fost scrisă de Miyamoto Musashi cu o săptămână înaintea morţii sale, în 1645. Este o creaţie scurtă, constând din 19 sau 21 de precepte, compusă în cea mai mare parte în momentele în care Musashi îşi dăruia lucrurile pe care le poseda, pregătindu-se de moarte. A fost dedicată discipolului său favorit, Terao Magonojo (căruia Musashi îi dedicase în trecut şi Go rin no sho).
Dokkodo este expresia unei viziuni oneste şi ascetice asupra vieţii.
1. Acceptă fiecare lucru exact aşa cum este, nu te răzvrăti împotriva mersului lumii.
2. Nu căuta plăcerea ca scop în sine.
3. Nu te baza pe ce simţi doar cu jumătate de inimă.
4. Gândeşte-te doar în treacăt la tine şi gândeşte cu multă profunzime despre lume.
5. Fii detaşat de dorinţă întreaga ta viaţă.
6. Nu regreta ce ai făcut.
7. Nu fi niciodată gelos.
8. Nu te lăsa niciodată cuprins de tristeţe din cauza unei despărţiri. 9. Resentimentele şi plângerile nu sunt potrivite nici pentru tine nici pentru alţii.
10. Nu te lăsa condus de sentimentul erotic.
11. Să nu ai preferinţe în nici un fel de lucruri.
12. Să-ţi fie indiferent unde locuieşti.
13. Nu urmări gustul bun al mâncării.
14. Nu păstra în posesia ta lucruri de care nu ai nevoie. (Nu strânge comori, care sunt destinate generaţiilor viitoare. )
15. Nu fi nechibzuit încât să urmezi căile lumii.
16. Nu colecţiona mai multe arme şi nu te antrena cu armele mai mult decât îţi este necesar.
17. Sa nu-ţi fie frică de moarte. (Nu fugi din faţa morţii.)
18. Nu căuta să strângi bunuri sau moşii pentru bătrâneţe.
19. Respectă-I pe Buddha şi pe Zei, fără însă a astepta ajutorul lor.
20. Mai degrabă renunţă la corpul tău, dar nu îţi abandona onoarea.
21. Nu te îndepărta niciodată de la Cale!
Variante în limba engleză:
http://en.wikipedia.org/wiki/DokkÅdÅ
http://www.martialdevelopment.com/blog/musashi-on-personal-development/
Dokkodo este expresia unei viziuni oneste şi ascetice asupra vieţii.
1. Acceptă fiecare lucru exact aşa cum este, nu te răzvrăti împotriva mersului lumii.2. Nu căuta plăcerea ca scop în sine.
3. Nu te baza pe ce simţi doar cu jumătate de inimă.
4. Gândeşte-te doar în treacăt la tine şi gândeşte cu multă profunzime despre lume.
5. Fii detaşat de dorinţă întreaga ta viaţă.
6. Nu regreta ce ai făcut.
7. Nu fi niciodată gelos.
8. Nu te lăsa niciodată cuprins de tristeţe din cauza unei despărţiri. 9. Resentimentele şi plângerile nu sunt potrivite nici pentru tine nici pentru alţii.
10. Nu te lăsa condus de sentimentul erotic.
11. Să nu ai preferinţe în nici un fel de lucruri.
12. Să-ţi fie indiferent unde locuieşti.
13. Nu urmări gustul bun al mâncării.
14. Nu păstra în posesia ta lucruri de care nu ai nevoie. (Nu strânge comori, care sunt destinate generaţiilor viitoare. )
15. Nu fi nechibzuit încât să urmezi căile lumii.
16. Nu colecţiona mai multe arme şi nu te antrena cu armele mai mult decât îţi este necesar.
17. Sa nu-ţi fie frică de moarte. (Nu fugi din faţa morţii.)
18. Nu căuta să strângi bunuri sau moşii pentru bătrâneţe.
19. Respectă-I pe Buddha şi pe Zei, fără însă a astepta ajutorul lor.
20. Mai degrabă renunţă la corpul tău, dar nu îţi abandona onoarea.
21. Nu te îndepărta niciodată de la Cale!
Variante în limba engleză:
http://en.wikipedia.org/wiki/DokkÅdÅ
http://www.martialdevelopment.com/blog/musashi-on-personal-development/
joi, 16 iulie 2009
Bread and jam in the morning
14.07.2009
Dream of elephants -
bread and jam in the morning
and the sound of om.
Slipped between moments –
the cuckoo’s call in the woods
and this lonely bread.
The young bamboo steals
its colour from masterhood –
earning my staff back.
Dream of elephants -
bread and jam in the morning
and the sound of om.
Slipped between moments –
the cuckoo’s call in the woods
and this lonely bread.
The young bamboo steals
its colour from masterhood –
earning my staff back.
luni, 29 iunie 2009
Strike of innocence
25 June 2009
Our shoes worn off
still on the path – completion
just one breath away.
Strike of innocence
Written after discovering the personality of Mas Oyama / Choi Bae Dal, the founder of Kyokushin Karate:
http://www.youtube.com/watch?v=0Up2Jt_ErIc&feature=related
There is an area of absolute innocence in every single being – which never gets destroyed, but just covered, wrapped up in clouds of ignorance.
A truthful strike or attack in martial arts shall be such that you hold to that place of innocence, by going deep inside yourself, letting your attention dissolve into it. Then any attack, any blow, any movement of your sword or jo are gestures of salutation: from your rediscovered innocence, to the innocence in your “fighting” partners. By saluting innocence, ignorance is weakened and dissolved.
Each step on our path to enlightenment should be made in salutation to the innocence and the unblemished purity inside ourselves and the others, and with the intention of putting down ignorance – inside all our partners in growth.
Our shoes worn off
still on the path – completion
just one breath away.
Strike of innocence
Written after discovering the personality of Mas Oyama / Choi Bae Dal, the founder of Kyokushin Karate:
http://www.youtube.com/watch?v=0Up2Jt_ErIc&feature=related
There is an area of absolute innocence in every single being – which never gets destroyed, but just covered, wrapped up in clouds of ignorance.
A truthful strike or attack in martial arts shall be such that you hold to that place of innocence, by going deep inside yourself, letting your attention dissolve into it. Then any attack, any blow, any movement of your sword or jo are gestures of salutation: from your rediscovered innocence, to the innocence in your “fighting” partners. By saluting innocence, ignorance is weakened and dissolved.
Each step on our path to enlightenment should be made in salutation to the innocence and the unblemished purity inside ourselves and the others, and with the intention of putting down ignorance – inside all our partners in growth.
My Neighbourhood’s Ecstasy
26 June 2009
Raindrops, tip, tap, tip,
smuggle bliss through this old coat -
laughing to the coulds.
I have lied today
just 108 times –
covered by the path.
The chrysanthemum
does not know the way poor leaves
shudder in the wind.
Here, too, somewhere,
hidden by the big, grey blocks,
the nightingale's song.
* * * * * * * * * * * * * *
I live like a nun,
my woods now, these bamboo blinds –
bliss visits here, too.
I do not miss now
the mountain, any longer –
concrete feels the same.
The void slips softly
into my brain, down the spine –
where to go, then, now?
Pure ecstasy,
this wind, tuning up my nerves
to reality.
My brother abuse
and my sister corruption –
two laughs, one humour.
My weapons are lost,
buried by him, who always
moves lower than me.
Scared once again,
when they got to see beauty
with no mask of taint.
The chrysanthemum
swirling on top of her head –
petals or soft roots?
What beauty is this,
willing to show no mercy
to my last poor thoughts?
Organic freedom –
moss or staircase, my soles
enjoy just the same.
When I’ve lied that day,
losing goodness, I’ve also
lost identity.
Today we caught hold
of the solitary bliss,
unknown wanderer.
When mother rainbow
visited the sky, sister
thunderbolt kept still.
Raindrops, tip, tap, tip,
smuggle bliss through this old coat -
laughing to the coulds.
I have lied today
just 108 times –
covered by the path.
The chrysanthemum
does not know the way poor leaves
shudder in the wind.
Here, too, somewhere,
hidden by the big, grey blocks,
the nightingale's song.
* * * * * * * * * * * * * *
I live like a nun,
my woods now, these bamboo blinds –
bliss visits here, too.
I do not miss now
the mountain, any longer –
concrete feels the same.
The void slips softly
into my brain, down the spine –
where to go, then, now?
Pure ecstasy,
this wind, tuning up my nerves
to reality.
My brother abuse
and my sister corruption –
two laughs, one humour.
My weapons are lost,
buried by him, who always
moves lower than me.
Scared once again,
when they got to see beauty
with no mask of taint.
The chrysanthemum
swirling on top of her head –
petals or soft roots?
What beauty is this,
willing to show no mercy
to my last poor thoughts?
Organic freedom –
moss or staircase, my soles
enjoy just the same.
When I’ve lied that day,
losing goodness, I’ve also
lost identity.
Today we caught hold
of the solitary bliss,
unknown wanderer.
When mother rainbow
visited the sky, sister
thunderbolt kept still.
miercuri, 17 iunie 2009
Soare musafir
Soare musafir
vede cerul din iarbă -
ochi de brânduşe.
* * *
Ce mănăstire
se ascunde în ochii
care râd smeriţi?
vede cerul din iarbă -
ochi de brânduşe.
* * *
Ce mănăstire
se ascunde în ochii
care râd smeriţi?
* * *
Bătăi pe saltea -
dar zbârnâie în aer
râset de copii.
* * *
Rădăcinuţe
sfidând tăria stâncii -
ha, ha, ce-i timpul?
* * *
sfidând tăria stâncii -
ha, ha, ce-i timpul?
* * *
Căci nu cunoaşte
crizantema zbaterea
frunzelor în vânt.
* * *
Cântă şi aici,
undeva printre blocuri,
privighetoarea.
joi, 4 iunie 2009
Final de mai, început de iunie
Pâş, pâş, un căţel
calcă uşor pe parchet -
Ici, doar tăcerea.
Pe un nor râde
un înger peltic - azi e
Întâi Iunie.
Gaiţele tac -
Şi ce lumină trece
de sus, printre crengi!
S-a deschis uşa,
împinsă de mirosul
de clătite, iam!
Atât de multă
iubire în ochii ei -
Biete cuvinte!
Misterioasa
soră din ceruri râde -
dans de fulgere.
Hai, ia-mi armele
şi fă-le praf, să-l poarte
lin, vântul de mai!
Păpădiile
trimit mesageri de puf -
Ce mesaj, oare?!
Acultă: ruga
a-nflorit în inimă.
Cocorii sunt sus!
Sub cer nimic nou...
Şi ce-ar putea să fie?
Doar vântul de mai!
Nu, şi nici asta!
a lepădat totul, sub
cascadă, în zori.
Azi, un pui de pin
prins între stânci - iar mâine
perfecţiunea!
Câteva pene
aruncate pe nisip -
Totuşi..., îngerii!
calcă uşor pe parchet -
Ici, doar tăcerea.
Pe un nor râde
un înger peltic - azi e
Întâi Iunie.
Gaiţele tac -
Şi ce lumină trece
de sus, printre crengi!
S-a deschis uşa,
împinsă de mirosul
de clătite, iam!
Atât de multă
iubire în ochii ei -
Biete cuvinte!
Misterioasa
soră din ceruri râde -
dans de fulgere.
Hai, ia-mi armele
şi fă-le praf, să-l poarte
lin, vântul de mai!
Păpădiile
trimit mesageri de puf -
Ce mesaj, oare?!
Acultă: ruga
a-nflorit în inimă.
Cocorii sunt sus!
Sub cer nimic nou...
Şi ce-ar putea să fie?
Doar vântul de mai!
Nu, şi nici asta!
a lepădat totul, sub
cascadă, în zori.
Azi, un pui de pin
prins între stânci - iar mâine
perfecţiunea!
Câteva pene
aruncate pe nisip -
Totuşi..., îngerii!
joi, 28 mai 2009
Who cares? :), sau De ce mi-am facut Blog
Astă seară am fost cu familia la teatru: la un teatru central, unde se juca o piesă, în germană, interpretată de o trupă dintr-un alt oraş. Detaliile nu contează foarte mult (cine, ce, cum, de unde), ideea de bază este ca am ieşit din sală înainte de pauză şi m-am întors acasă, din cauza inepţiei totale a piesei. Nici un mesaj, o înşiruire de "probleme" (accidente, boli, slăbiciuni etc.), totul asezonat cu doza "necesară" de obscenitate si nudism. M-am tot întrebat, cât am rezistat în sala de spectacol: de ce este un gest cultural sa fiu acolo si nu la un concert de manele? Sau de ce este mai bine să mergem la teatru, decât să mergem să ne îmbatăm într-un birt? De ce să consum această aberaţie scrisă de o filoloagă bavareză, stând frumos pe scaun, îmbrăcată protocolar, într-o sală de teatru, în cadrul unui aşa-zis festival cultural, iar apoi să mă plâng de incultura nu stiu cărui primar? Cum să îndemn un tânăr să devină iubitor de teatru, când textul piesei la care am ajuns în seara asta este mai ordinar si mai lipsit de conţinut decât orice am auzit ieşind din boxele casetofoanelor de prin pieţe, în ultimele luni?
Trăim într-o confuzie gravă de tip "Hainele împăratului" şi nu avem printre noi suficienţi copii cu mintea trează care să ne strige în faţă, cât de des, că hainele acelea nu există.
În afară de satisfacerea ego-ului respectivei autoare, care probabil si-a dorit mult să publice ceva, dar pur si simplu nu ştia ce este inspiraţie şi nici nu avea ceva de spus (mă îndoiesc că ce a pus în piesa respectivă se bazează pe viaţă concretă), nu am gasit nici o explicaţie pt faptul că un om cu studii şi o anumită educaţie poate produce o asemenea aberaţie, crezând totodată că face cultură. Daor o intoxicaţie acută cu propriul ego poate cauza o orbire atât de prostească, vulgară şi grosolană. Şi în ce stadiu mental / intelectual / evolutiv :D, la urma urmei, se află întreg sistemul de "intelectuali" care a promovat persoana aceasta şi textul respectiv, până aceasta din urmăa ajuns în faţa publicului bucureştean? Ce caută acest sistem? Ce valori are? În ce a rămas înţepenit?
* * * *
Şi partea frumoasă a acestei seri este că am stat de vorbă pe Messenger cu un prieten foarte tânăr la concertul căruia nu am reuşit să ajung, şi care mi-a dat două link-uri cu înregistrările pieselor pe care le înterpretase - chiar şi pe YouTube sunau foarte bine si m-au facut să mă bucur de o experienţă autentică. Deci asta mi-a salvat seara!!!! 0;)
Apoi, stând de vorbă, pe acelaşi YahooMessenger, cu o prietenă, şi povestindu-i despre grupul de Haiku pe care tocmai îl descoperisem, mi-a trimis câteva "încercări" de poezii scrise de ea în adolescenţă. Mi-a zis, pentru a mă menaja: "Fii atentă, că sunt scrise înainte de a mă regăsi. Sunt cam pesimiste." LOL Şi despre ce regăsire să fie vorba? Poezii ale unei fete de liceu, în care vezi o conştienţă de sine autentică, o capacitate de a-şi urmări mişcările propriei atenţii şi o percepţie înnăscută a nimicului din care se naşte creaţia - pe care nu avea de unde să le înveţe de pe la scoală, pt. că în România nu învătăm despre aşa ceva. Care regăsire şi care pierdere de sine, când totul e scăldat în atâta frumuseţe şi atâta conştienţă!
Pentru ce ne pregătim / antrenăm, cu ce frumuseţi vrem să ne îmbodobim? Avem viaţă în noi?
Şi, nu în ultimul rând :) , în paralel cu discuţiile menţionate mai sus, am mai schimbat câteva vorbe pe acelaşi Messenger cu un prieten din nordul ţării, un băiat foarte modest, la chat-urile cu care intru imediat în stare de meditaţie şi îmi gasesc raspunsuri valoroase. Chiar dincolo de vorbe există expresia conştiinţei-energie care schimbă lucrurile şi îmbogăţeşte constant.
Deci atâta frumuseţe a fost revărsată asupra mea, neaşteptat, ca dovadă a unei culturi vii, autentice, SPIRITUALE - frânturi de informaţie consumată anonim în chat-uri comune, pe internet.
Nu e ceva singular. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să "salvez" chat-uri purtate pe Messenger cu prietenii, tocmai pt. ca sunt pline de o căutare foarte vie şi de răspunsuri la fel de vii, pline de spiritualitate şi de creativitate autentică, date unor întrebări esenţiale ale vieţii. Mi se pare greşit şi lipsit de respect faţă de valoare să şterg pur şi simplu aceste taclale electronice.
Internetul nu suprimă educaţia, chat-ul nu pune beţe în roate palidei "culturi" ????????? de mainstream. Doar că adevăratul main stream curge în cu totul altă parte, fluxul viu al culturii, al creaţiei face CE VREA EL, şi mai presus de toate EXISTĂ, aşa cum a existat întotdeauna... Dar e mai puternic decât oricând şi noi, cei care vrem, suntem mai treji şi mai vii decât am fost vreodată. Şi probabil că, dacă în seara acest flux viu s-ar fi rătăcit din nebăgare de seamă în sala de teatru despre care vă povesteam, ar fi produs un Tsunami devastator, apoi ar fi fugit ofensat din zonă...
Aşa că, luând exemplul prietenului muzician :), mi-am făcut un Blog. Ca o dovadă că, în spatele falsului şi impotenţei umbrelor de faţadă, în România există valori şi frumuseţe şi viaţă autentică.
Unii vor mizerie? LOL, Who cares? Cine doreşte poate dansa în frumuseţe! Unii se ruşinează că nu ştiu să înjure suficent de tare şi cu destulă vulgaritate? Who cares? LOL LOL LOL Săptămâna trecută am mai scris un câtec mic... mic, mic de tot :), pe care mi-l cânt numai mie - dar el există.
Dar, în deruta aceasta în care mulţi nu mai identifică valorile, majoritatea, cred eu, sunt la fel de receptivi la un produs vulgar şi ieftin, pe de o parte, şi la unul spiritual şi profund, pe de alta. Ce le dai, aia consumă. Simţul mirosului e alterat, foarte bine! Dar asta însemană că le poti servi şi mâncăruri alese şi de ce nu, atunci?
Iar tânjitorilor după intelectul de altădată: potcoavele rămase în praf nu mai învie caii morţi. De altfel intelectul, sărmanul, nici nu poate face mult de unui singur. Cu siguranţă nu poate produce cultură - atât de multe suflete realizate au spus asta.
Hello!!! Wake up! Lumea aceea nu mai există, s-a terminat, s-a auto-anihilat, cum era şi firesc să se întâmple. Jurnalişţi în mod studiat nemulţumiţi, intelectuali "autentici", cu mintea antrenată pentru performanţă după criteriile de acum 50 de ani, profesori universitaţi disciplinaţi la exterior şi nemulţumiţi de "calitatea studenţilor din ziua de azi"... LOL, s-a terminat! Frumuseţea există cu adevărat, pulsează, poate fi atinsă, briza ei poate alină năduful şi deruta. Renunţaţi la încrâncenarea de a vedea straiele împăratului - care nici nu mai sunt noi de altfel, de când le tot căutaţi s-au zdrenţuit de mult, în toată irealitatea lor - şi acceptaţi că florile cele vii sun aici. Şi iertaţi-vă incapacitatea, de până acum, de a le vedea. :)
Zile frumoase,
Ana-Maria
Trăim într-o confuzie gravă de tip "Hainele împăratului" şi nu avem printre noi suficienţi copii cu mintea trează care să ne strige în faţă, cât de des, că hainele acelea nu există.
În afară de satisfacerea ego-ului respectivei autoare, care probabil si-a dorit mult să publice ceva, dar pur si simplu nu ştia ce este inspiraţie şi nici nu avea ceva de spus (mă îndoiesc că ce a pus în piesa respectivă se bazează pe viaţă concretă), nu am gasit nici o explicaţie pt faptul că un om cu studii şi o anumită educaţie poate produce o asemenea aberaţie, crezând totodată că face cultură. Daor o intoxicaţie acută cu propriul ego poate cauza o orbire atât de prostească, vulgară şi grosolană. Şi în ce stadiu mental / intelectual / evolutiv :D, la urma urmei, se află întreg sistemul de "intelectuali" care a promovat persoana aceasta şi textul respectiv, până aceasta din urmăa ajuns în faţa publicului bucureştean? Ce caută acest sistem? Ce valori are? În ce a rămas înţepenit?
* * * *
Şi partea frumoasă a acestei seri este că am stat de vorbă pe Messenger cu un prieten foarte tânăr la concertul căruia nu am reuşit să ajung, şi care mi-a dat două link-uri cu înregistrările pieselor pe care le înterpretase - chiar şi pe YouTube sunau foarte bine si m-au facut să mă bucur de o experienţă autentică. Deci asta mi-a salvat seara!!!! 0;)
Apoi, stând de vorbă, pe acelaşi YahooMessenger, cu o prietenă, şi povestindu-i despre grupul de Haiku pe care tocmai îl descoperisem, mi-a trimis câteva "încercări" de poezii scrise de ea în adolescenţă. Mi-a zis, pentru a mă menaja: "Fii atentă, că sunt scrise înainte de a mă regăsi. Sunt cam pesimiste." LOL Şi despre ce regăsire să fie vorba? Poezii ale unei fete de liceu, în care vezi o conştienţă de sine autentică, o capacitate de a-şi urmări mişcările propriei atenţii şi o percepţie înnăscută a nimicului din care se naşte creaţia - pe care nu avea de unde să le înveţe de pe la scoală, pt. că în România nu învătăm despre aşa ceva. Care regăsire şi care pierdere de sine, când totul e scăldat în atâta frumuseţe şi atâta conştienţă!
Pentru ce ne pregătim / antrenăm, cu ce frumuseţi vrem să ne îmbodobim? Avem viaţă în noi?
Şi, nu în ultimul rând :) , în paralel cu discuţiile menţionate mai sus, am mai schimbat câteva vorbe pe acelaşi Messenger cu un prieten din nordul ţării, un băiat foarte modest, la chat-urile cu care intru imediat în stare de meditaţie şi îmi gasesc raspunsuri valoroase. Chiar dincolo de vorbe există expresia conştiinţei-energie care schimbă lucrurile şi îmbogăţeşte constant.
Deci atâta frumuseţe a fost revărsată asupra mea, neaşteptat, ca dovadă a unei culturi vii, autentice, SPIRITUALE - frânturi de informaţie consumată anonim în chat-uri comune, pe internet.
Nu e ceva singular. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să "salvez" chat-uri purtate pe Messenger cu prietenii, tocmai pt. ca sunt pline de o căutare foarte vie şi de răspunsuri la fel de vii, pline de spiritualitate şi de creativitate autentică, date unor întrebări esenţiale ale vieţii. Mi se pare greşit şi lipsit de respect faţă de valoare să şterg pur şi simplu aceste taclale electronice.
Internetul nu suprimă educaţia, chat-ul nu pune beţe în roate palidei "culturi" ????????? de mainstream. Doar că adevăratul main stream curge în cu totul altă parte, fluxul viu al culturii, al creaţiei face CE VREA EL, şi mai presus de toate EXISTĂ, aşa cum a existat întotdeauna... Dar e mai puternic decât oricând şi noi, cei care vrem, suntem mai treji şi mai vii decât am fost vreodată. Şi probabil că, dacă în seara acest flux viu s-ar fi rătăcit din nebăgare de seamă în sala de teatru despre care vă povesteam, ar fi produs un Tsunami devastator, apoi ar fi fugit ofensat din zonă...
Aşa că, luând exemplul prietenului muzician :), mi-am făcut un Blog. Ca o dovadă că, în spatele falsului şi impotenţei umbrelor de faţadă, în România există valori şi frumuseţe şi viaţă autentică.
Unii vor mizerie? LOL, Who cares? Cine doreşte poate dansa în frumuseţe! Unii se ruşinează că nu ştiu să înjure suficent de tare şi cu destulă vulgaritate? Who cares? LOL LOL LOL Săptămâna trecută am mai scris un câtec mic... mic, mic de tot :), pe care mi-l cânt numai mie - dar el există.
Dar, în deruta aceasta în care mulţi nu mai identifică valorile, majoritatea, cred eu, sunt la fel de receptivi la un produs vulgar şi ieftin, pe de o parte, şi la unul spiritual şi profund, pe de alta. Ce le dai, aia consumă. Simţul mirosului e alterat, foarte bine! Dar asta însemană că le poti servi şi mâncăruri alese şi de ce nu, atunci?
Iar tânjitorilor după intelectul de altădată: potcoavele rămase în praf nu mai învie caii morţi. De altfel intelectul, sărmanul, nici nu poate face mult de unui singur. Cu siguranţă nu poate produce cultură - atât de multe suflete realizate au spus asta.
Hello!!! Wake up! Lumea aceea nu mai există, s-a terminat, s-a auto-anihilat, cum era şi firesc să se întâmple. Jurnalişţi în mod studiat nemulţumiţi, intelectuali "autentici", cu mintea antrenată pentru performanţă după criteriile de acum 50 de ani, profesori universitaţi disciplinaţi la exterior şi nemulţumiţi de "calitatea studenţilor din ziua de azi"... LOL, s-a terminat! Frumuseţea există cu adevărat, pulsează, poate fi atinsă, briza ei poate alină năduful şi deruta. Renunţaţi la încrâncenarea de a vedea straiele împăratului - care nici nu mai sunt noi de altfel, de când le tot căutaţi s-au zdrenţuit de mult, în toată irealitatea lor - şi acceptaţi că florile cele vii sun aici. Şi iertaţi-vă incapacitatea, de până acum, de a le vedea. :)
Zile frumoase,
Ana-Maria
Seara Haiku :)
1.
Pe un vârf de deal,
casa mamei atinge
cu fruntea cerul.
2.
Mintea topită
în fum de iasomie -
poartă deschisa.
3.
Vechile pietre
absorb briza iubirii:
cântec de flaut.
(scrise 25 mai 2009, pentru romanianhaiku@yahoogroups.com, despre experienta din vara lui 2007, la Cabella)
4.
Stând lângă bătrân,
palmele mi-au îngheţat
şi râd, uimite.
5.
Vântul de vară
se joacă pe creştetul
copilului azi.
6.
Astăzi bujorii
si-au întins petalele
sub tălpile ei.
7.
Liniştea urcă
uşor, peste blocuri gri...
Şşş... ce mirare!
8.
Nu mai revenim,
când atingem eterna
compasiune.
9.
Cum să uit briza
stârnită de pasul tău?
Vie mirare...
(25 mai 2009)
10.
De ce, de dragul
unui nume al rozei,
ignori parfumul?
(26 mai 2009)
Pe un vârf de deal,
casa mamei atinge
cu fruntea cerul.
2.
Mintea topită
în fum de iasomie -
poartă deschisa.
3.
Vechile pietre
absorb briza iubirii:
cântec de flaut.
(scrise 25 mai 2009, pentru romanianhaiku@yahoogroups.com, despre experienta din vara lui 2007, la Cabella)
4.
Stând lângă bătrân,
palmele mi-au îngheţat
şi râd, uimite.
5.
Vântul de vară
se joacă pe creştetul
copilului azi.
6.
Astăzi bujorii
si-au întins petalele
sub tălpile ei.
7.
Liniştea urcă
uşor, peste blocuri gri...
Şşş... ce mirare!
8.
Nu mai revenim,
când atingem eterna
compasiune.
9.
Cum să uit briza
stârnită de pasul tău?
Vie mirare...
(25 mai 2009)
10.
De ce, de dragul
unui nume al rozei,
ignori parfumul?
(26 mai 2009)
Infinite Compassion
Bine v-am gasit!
Am scris poeziile acestea in august trecut, despre Sahaja Yoga, Aikido si privirea unui maestru autentic - s-a intamplat sa observ aceeasi privire, identica aproape, la 3 maestri diferiti, iar poeziile sunt despre ce este unic la acesti maestri.
Infinite Compassion
Tanka form (5-7-5 7-7)
1.
When the Universe
fails to grasp its mystery
of purpose and bliss,
Then She awakens: a breeze
of infinite compassion.
2.
Lost in pure delight,
in our Innocence Divine;
holding hands, in love,
with all our brothers, when we touch
the infinite compassion.
3.
Eternal ripple,
Breathing us forth, enlightened,
back to mastery,
We hold it deep inside – love
and infinite compassion.
In fotografii:
1. Shri Mataji Nirmala Devi, fondatoarea Sahaja Yoga
2. Maestrul Lao Tse
3. Morihei Ueshiba, fondatorul Aikido
Am scris poeziile acestea in august trecut, despre Sahaja Yoga, Aikido si privirea unui maestru autentic - s-a intamplat sa observ aceeasi privire, identica aproape, la 3 maestri diferiti, iar poeziile sunt despre ce este unic la acesti maestri.
Infinite Compassion
Tanka form (5-7-5 7-7)
1.
When the Universe
fails to grasp its mystery
of purpose and bliss,
Then She awakens: a breeze
of infinite compassion.
2.
Lost in pure delight,
in our Innocence Divine;
holding hands, in love,
with all our brothers, when we touch
the infinite compassion.
3.
Eternal ripple,
Breathing us forth, enlightened,
back to mastery,
We hold it deep inside – love
and infinite compassion.
In fotografii:
1. Shri Mataji Nirmala Devi, fondatoarea Sahaja Yoga
2. Maestrul Lao Tse
3. Morihei Ueshiba, fondatorul Aikido
Varianta initiala, mai lunga:
Infinite Compassion
To the One Master of All That Exists
When words stand still, not able to guide one further on the way,
When the Universe fails to understand the complete, residual mystery…
When friendship remains puzzled and toolless,
and babies do not recognize their toys of joy anymore…
Then the eternal ripple reawakens,
Sprinkling us, dancing us forth, – us, all-pervading bubbles of Its complete existence,
Bringing us, once lost drops, into remembrance
back to the ocean of our true, glorious mastery.
Hearts start with recognition, drenched in this one tremendous love,
Contemplating our own fluid beauty, enhanced by grace,
in the mirror of our Self.
Delighting in our own innocence divine,
Holding hands, in love, with all our brothers and sisters,
Feeling, hearing, gazing at, breathing it deep inside,
when we touch… the infinite compassion.
22.07.2008,
After Guru Puja
To the One Master of All That Exists
When words stand still, not able to guide one further on the way,
When the Universe fails to understand the complete, residual mystery…
When friendship remains puzzled and toolless,
and babies do not recognize their toys of joy anymore…
Then the eternal ripple reawakens,
Sprinkling us, dancing us forth, – us, all-pervading bubbles of Its complete existence,
Bringing us, once lost drops, into remembrance
back to the ocean of our true, glorious mastery.
Hearts start with recognition, drenched in this one tremendous love,
Contemplating our own fluid beauty, enhanced by grace,
in the mirror of our Self.
Delighting in our own innocence divine,
Holding hands, in love, with all our brothers and sisters,
Feeling, hearing, gazing at, breathing it deep inside,
when we touch… the infinite compassion.
22.07.2008,
After Guru Puja
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
